16 octombrie 2014

Tehnica decoupage-ului- forma de arta sau nu?

Povesteam intr-un articol anterior despre istoria decoupage-ului.

Cu toata istoria si evolutia in timp, este sau nu decoupage-ul o forma de arta astazi? Ma intreb deoarece am intalnit reactii gen: “A picta este arta. Lipirea unei hartii pe un suport este un hobby dragut si atat. Nu este original….” sau “O joaca de copil…putin lipici, o hartie colorata si gata. Oricine poate face asta”. Hmmm……adevarat……si fals in acelasi timp, as spune.

La o cautare pe net, veti intalni frecvent aceeasi definitie a decoupage-ului: “o tehnica simpla, prin care se lipesc de diferite suporturi (sticla, ceramica, metal, lemn) bucati de hartie pentru a da obiectului respectiv aspectul de pictura”. Sau varianta si mai simpla: “modalitate de a decora sau reconditiona diferite obiecte”.

Oare nu este ceva mai mult de atat?

Adevarat- poate fi o joaca de copil. Mai ales daca totul se limiteaza intr-adevar la lipirea unei hartii (ziar, servetel, hartie de orez, etc) . Daca ne rezumam la atat, este cea mai simpla si ieftina metoda de a da un alt aspect unui obiect vechi de prin casa, si o activitate relaxanta atat pentru adulti cat si pentru copii. Cei din urma pot fi absorbiti cu orele de aceasta activitate, insa nu uitati de supraveghere- utilizarea culorilor si lipiciurilor pe baza de apa este obligatorie, iar decuparea hartiilor sa fie facuta cu ajutorul sau sub supravegherea atenta a unui adult.

Si totusi …….

Personal, cred ca incadrarea in “joaca de copil” sau “forma de arta” depinde foarte mult de aspectul lucrarii finale.

O sa va intrebati, ce drept am sa exprim o opinie pe aceasta tema?

Ok. Sa nu intelegeti gresit. Nu ma consider expert in domeniu, asa cum pe vremea cand faceam primii pasi in pictura, nu ma consideram o persoana talentata nativ. In spatele lucrarilor si expozitiilor de atunci, se ascundea foarte multa munca, ore intregi de studiu si multe, multe nopti nedormite. Iar de atunci….parca a fost in alta viata :).

Astazi, toate acele cunostinte acumulate la orele de istorie a artei, estetica si pictura, ma ajuta sa invat mai repede o anumita tehnica de lucru, sa inteleg ce culori au fost combinate si in ce proportii pentru a obtine o anume nuanta, sa am o opinie :), chiar daca m-am intors la zilele de inceput cand invatam si am de recuperat vreo…..20 de ani. Vorba cantecului, “It’s all coming back…” :).

Recunosc, la inceput am fost reticenta, dar in timp, cercetand subiectul, perspectiva s-a schimbat.

Asa cum am spus multor persoane, daca stii sa tii in mana o pensula, atunci ai suficienta tenacitate pentru a invata aceasta tehnica. Nu trebuie neaparat sa te nasti talentat . Se invata. Iar originalitatea nu este cea care da neaparat valoare muncii tale. Valoarea e data de sufletul, spiritul ce razbate din lucrarea ta, dar si de stapanirea tehnicii de lucru.

Decoupage-ul este o forma de arta decorativa si cu munca sustinuta, poate atinge excelenta. Si cand spun asta ma gandesc la doua doamne extraordinare (si nu sunt singurele), Asket si Marina Nikulina ale caror lucrari te lasa de cele mai multe ori fara suflare. Ambele si-au dezvoltat un stil propriu de lucru, motiv pentru care le recunosti lucrarile de la prima privire. Aceia dintre voi care le cunosc activitatea, stiu despre ce vorbesc. Iar daca printre cei ce citesc acest articol se regasesc persoane ce inca au reticente in ce priveste aceasta tehnica, ii invit sa le caute pe net. Cine stie, poate vor privi cu alti ochi aceasta forma de arta.

Cand ajunge o lucrare in aceasta tehnica sa iasa din sfera “o hartie lipita”? Atunci cand are in spate cunostinte (macar minime) privind cromatica, compozitia, stapanirea materialelor si ustensilelor utilizate. Sufletul si dedicarea sunt necesare, dar nu sunt suficiente.

Din nefericire pe cat este de frumoasa aceasta tehnica, pe atat de neinteleasa este uneori. Si imi vine in minte, spunand asta, o cutie cu peisaj marin in nuante de bleu, la care marginile aveau un splendid fond verde-albastru peste care s-a aplicat un model baroc intr-un rosu pur. Cu tot respectul datorat creatorului, daca ar fi fost vorba doar de o lucrare de exercitiu, nu era o problema. Insa cand o astfel de lucrare ajunge la un targ de handmade, si se doreste a fi vanduta……incep sa inteleg de ce cumparatorii devin reticenti cand le spui ca lucrezi in tehnica decoupage.

Din pacate cartile despre culoare si compozitie sunt adresate in principal elevilor si studentilor la arte plastice, si mai putin publicului larg, dornic sa experimenteze. Mai mult, nu avem la dispozitie prea multe resurse scrise despre aceasta tehnica, cele in limba romana lipsesc cu desavarsire, iar cele pe care ni le putem procura din afara sunt de cele mai multe ori, incomplete sau inutilizabile, deoarece sunt adresate mai mult celor cu nivel mediu/avansat de lucru, anumiti pasi intermediari se subinteleg, sau fac referire la produse care nu se gasesc la noi pe piata si prin urmare devine imposibil sa reproduci pasii descrisi, efectul final nefiind acelasi.

Spun asta gandindu-ma la o carte despre rosemaling, in care nu doar se explica modul de combinare a culorilor si ustensilele folosite, ci se arata pas cu pas atat cum se tine un anume tip de pensula pentru a obtine efecte distincte, precum si exemple clare a ce se considera corect si gresit, astfel incat cititorul, exersand singur, poate sa invete in timp sa stapaneasca corect tehnica de lucru.

Ne raman tutorialele scrise pentru o lucrare specifica, cursurile introductive tinute la unele magazine de profil si forumurile dedicate acestei tehnici, in care oameni generosi impartasesc din experientele proprii, ajutandu-i astfel si pe altii sa invete tehnica decoupage-ului.

Voi ce parere aveti ? Cumparati produse executate in aceasta tehnica sau nu? Ce va determina sa le achizitionati sau sa le ocoliti- pretul, modul de executie, ambele, altceva? :)