
Cuvantul decoupage apartine secolului 20 si provine din frantuzescul “découper” (a decupa). De-a lungul timpului, a inceput sa defineasca arta decorativa prin care taieturi din hartie sunt reasamblate si lipite pe suprafata de decorat, pictata sau aurita in prealabil.
Desi in prezent exista o renastere a acestei tehnici si produsele lucrate manual sunt foarte populare, istoria lunga de secole si fascinanta a acestei tehnici este prea putin cunoscuta, precum si faptul ca de-a lungul timpului, a avut o serie de adepti celebri- ex.Marie Antoinette, Madame de Pompadour, Lord Byron, etc.
Se spune ca tehnica decuparii provine din Siberia de Est, unde figurine de pasla decupate au fost descoperite in mormintele nomazilor siberieni, acestea fiind datate inainte de Hristos. Apoi, in secolul 12, reapare in China, unde taranii creau decupaje de hartie in culori vii cu care decorau ferestrele, lampioanele, cutiile de cadouri si alte asemenea obiecte.
De-a lungul timpului, tehnica decoupage-ului s-a raspandit in Europa: in Anglia unde era numita “japanning”, in Franta unde s-a remarcat prin decupaje foarte complicate, si in multe alte tari ca Portugalia, Polonia, Germania si Belgia.
Artizanii germani si polonezi au folosit hartie taiata pentru decoratiuni pe parcursul mai multor secole. Femeile si copiii, in mod special, si-au dezvoltat o extraordinara indemanare in plierea hartiilor colorate pe care le taiau manual in forme geometrice si pasari, animale si flori stilizate. Cu toate acestea, astazi tindem sa asociem decoupage-ul cu obiectele lacuite din secolul 17, in mod special mobilier, provenind din Orientul indepartat.
Obiectele lacuite orientale au devenit la moda in Europa si in scurt timp cerinta a depasit puterea de livrare.
Ca rezultat, mesterii venetieni (depentore) au inceput sa produca imitatii pentru a face fata cererii. In paralel, clasele superioare se foloseau de marii maestri pictori pentru a-si decora mobilierul, peretii si tavanele. Cu timpul, ca urmare a cererilor excesive si a faptului ca nu toata lumea isi permitea sa lucreze cu marii maestri, o alta forma alternativa s-a dezvoltat.
Invataceii erau angajati de artizani sa coloreze manual desene si gravuri ale artistilor importanti. Acestea erau apoi taiate, lipite pe suprafata de decorat si acoperite cu multe straturi de lac, obtinandu-se astfel obiecte de arta si mobilier foarte asemanatoare lucrarilor atat de populare, importate din China si Japonia. Tehnica astfel dezvoltata este cunoscuta sub numele “lacca contraffa”, “lacca povera” sau “l’arte del povero”.
De-a lungul secolelor 18 si 19 aceasta arta a inflorit in Europa si s-a infiltrat chiar la curtea lui Louis XV.
Doamnele cu simt artistic decupau imagini si apoi le lipeau pe cutiile de palarii, suporturile de peruci, obiectele de toaleta, distrandu-se astfel multe ore.
Pentru aceasta perioada nu poate fi omisa mentionarea unei anume Mrs. Mary Delaney ce a trait in Anglia intre anii 1700-1788. Dupa moartea celui de a-l doilea sot, la varsta de 71 de ani, a inceput sa creeze pentru a face fata durerii, cele mai rafinate reproduceri dupa plante si flori, prin decuparea acestora din hartie de matase pe care mai intai o colora manual. A creat 1.700 de lucrari, pana la varsta de 88 de ani cand si-a pierdut vederea. Acestea pot fi vazute astazi la British Museum.


Ca si aceasta, multe alte doamne nobile din Anglia secolului 18 au devenit pricepute in decupajul cu foarfeca si preocupate de arta decorarii cu imagini taiate.
In 1760 tipograful londonez Robert Sayer, a tiparit o carte foarte apreciata, numita “The Ladies Amusement or The Art of Japanning Made Easy” scrisa si desenata de Jean Pillement (Franta, Lyon 1728–1808).
Cartea continea 1500 ilustratii pentru artistii artizani, dar a fost populara in mod particular printre doamnele carora le placea sa coloreze, taie si lipeasca aceste desene incantatoare. Continea de asemenea, pagini cu instructiuni despre cum sa colorezi, sa lipesti, lacuiesti si lustruiesti aceste decupaje. Instructiunile erau precedate de indrumari pentru compozitie in care cititorul era sfatuit cu privire la combinarea temelor. Iata un astfel de sfat: “Daca tema este europeana….nici un obiect exotic sau absurd……Am vazut un fluture sustinand un elefant si altele la fel de absurde”.
In Anglia secolului 19, in epoca victoriana, colorarea manuala si decupajul complicat au facut loc unei forme de arta mai sentimentala. Aceasta coincide cu aparitia felicitarilor de Sf. Valentin, a hartiilor decorative si embosate, a panglicilor ce decorau abajururi, cutii de lenjerie, etc. Multe bone ii invatau pe copii sa infrumuseteze obiectele prin aplicarea de hartii decorative pe acestea.
O alta revigorare cunoscuta de decoupage a fost la mijlocul secolului 20, atribuita lui Hiram Manning care a redescoperit decoupage-ul intr-un castel din Franta, si a adeptilor sai carora le datoram cunostintele si tehnicile pe care le cunoastem astazi. Acestia au reinviat multe dintre desenele si tehnicile secolului 18, dezvoltandu-le ulterior.
Breasla nationala in decoupage (“The National Guild of Decoupeurs”) a luat fiinta in State in 1972 si este responsabila in mare masura de promovarea acestei forme de arta fascinante, in formele sale cele mai bune.
Astazi, decoupage-ul a renascut in intreaga lume, existand bresle active in America, Africa de Sud, Australia, Anglia si Japonia.
De la mici obiecte (cum ar fi cutii de bijuterii, vase, etc) pana la piese mari de mobilier, cu aceasta tehnica se poate decora aproape orice.
Sunt intalnite doua tipuri de decoupage. Primul tip este decoupage plat, in care bucatile decupate sunt aplicate pe o suprafata plana si apoi lacuite din abundenta, astfel incat marginile se contopesc cu fondul, ca si cum desenul ar fi fost pictat. Tehnica traditionala include aplicarea a 30-40 de straturi de lac, ce sunt slefuite pentru obtinerea unui luciu frumos si neted. Al doilea tip este decoupage-ul 3D, si reprezinta o metoda alternativa ce da senzatia de adancime si volum.
Gama vasta de materiale imprimate si produse disponibile astazi permit celor ce practica decoupage-ul sa experimenteze noi tehnici, care, combinate cu noile tehnologii, produc lucrari inovatoare si captivante, aceasta forma de arta fiind in zilele noastre disponibila tuturor.
Cu originile sale pline de culoare si varietatea de tehnici utilizate, posibilitatile acestei forme de arta sunt infinite.